Şi când mă uit în urmă văd doar cenuşă.Nu mai văd amintiri şi vorbe bune îmbrăcate cu dragoste, nu mai văd un viitor şi nici nevoia de a mă întoarce, nu mai văd nici măcar întunericul din tunel, văd doar cenuşă. A fost un trecut sumbru şi credeam că o să mă urmărească mereu, dar văd că nu este aşa, văd că m-a părăsit şi el la fel cum alţii au făcut-o.M-au părăsit păpuşile, maşinuţele şi castelul de nisip luat de malul mării.M-au părăsit şi ursuleţii iar acum şi amintirea. Dar cu cenuşa ce ar trebui să fac? Să o las să-mi amintească de unde am plecat? Să o las să-mi spună ce fel de copilă naivă eram şi cât de mult iubeam ploaia? Sau, plimbările noaptea? Să o las să-mi spună că o parte din mine refuză să uite?
Nu, ar fi doar o pierdere de timp, trecutul s-a dus, viitorul e prea rece şi îndepărtat iar prezentul nu mă va aştepta de m-aş întoarce în timp.Şi parcă totuşi am un chef nebun de a nu mai greşi, de a fi aşa cum trebuie, aşa cum vreau. De ce dar nu se poate? De ce e atât de uşor să faci rău şi atât de greu să faci ceva bun?
offf...sincer nici eu nu stiu de ce este greu sa faci bine , iar raul este accesibil oricui . Nu stiu ,dar daca trebuie sa lupt pentru a face un bine , o sa lupt !
ReplyDeletecenusa ar trebui sa o lasi sa se aseze! poate un timp ar trebui sa o ignori:). o sa vezi ca o sa fie bine....
ReplyDeletePoate asa sunt facute lucrurile.
ReplyDeleteSa fie mai greu sa faci bine. Dar rasplata sigur e mai mare!!
,, De ce e atât de uşor să faci rău şi atât de greu să faci ceva bun? '' Pentru că oamenii sunt diferiți,cu caractere diferite.Sunt persoane care greșesc,realizează și se îndreaptă,sau alții sunt indiferenți.E complicat de explicat când ai atâtea motive să crezi că lumea preferă să facă rău decât bine ( aici mă refer în zilele noastre ) :)
ReplyDeleteÎn Shogun zicea că e foarte simplu să ne gândim la rău, dra e nevoie de ceva muncă pentru a ne gândi la ceva bun.
ReplyDeleteCred că aşa am fost creaţi, păcatul ne defineşte. Suntem oameni.
Multe intrebari pe care ni le-am pus de o mie de ori. Totul porneste de la copilarie, ne-ar spune psihologii si asa cred si eu. Trebuie sa gresim mereu, altfel n-am fi oameni. Si trebuie sa ne ridicam de fiecare data mai presus de micile rezultate ale greselilor. Tristetea lasa loc fericirii, iar dupa bucurie urmeaza tristetea. Sta in firea lucrurilor.
ReplyDeletesper ca nu doresti sa-ti uiti trecutul. amintirile si experientele traite pana acum (bune sau rele) ne-au modelat. noi suntem trecutul, prezentul si viitorul nostru.
ReplyDeleteCopilaria, amintirile fac parte din noi, nu incerca sa renunti la ele, in timp o sa ai nevoie sa te odihnesti la umbra lor.
ReplyDeletepentru ca a face rau nu necesita niciun efort, pe cand a face bine...:)
ReplyDeletecenusa ramane oricum. cand s-a format a devenit deja viitor.
pt. ca mereu alegem calea cea mai usoara :-j
ReplyDeletezimi ca sunt primul zimi ca sunt primul te rooog:D
ReplyDeleteVad ca esti cam trista. Lavi amintirile nu pier niciodata...am amintiri care nici eu nu as vrea sa mai stiu de ele...dar vine o vreme cand ca vrei sau nu vrei...ele revin.Ai dreptate este foarte usor sa faci rau...si foarte greu sa faci un bine.
ReplyDeleteCat de frumos ai descris totul...sunt sigura ca e usor si sa facem bine,chiar si cu o vorba putem face sa rasara un zambet. :)
ReplyDeleteacel copil va fi mereu in tine:)
ReplyDeleteomul va face mereu ceea ce nu necesita efort sau sacrificiu.
ReplyDeletenu-mi place sa te vad trista :-<
ReplyDeleteNu se poate deoarece nu există perfecţiune..
ReplyDeleteUneori e nevoie sa faci lucruri impotriva vointei tale...de ce? pentru ca asa e bine la momentul respectiv,sau asa trebuie...
ReplyDelete