Ai crede uneori că persoanele ce sunt zi de zi alături de tine vor rămâne veşnic acolo, însă de cele mai multe ori se dovedeşte a fi altfel. Viaţa este la fel ca o călătorie cu trenul. Sunt mulţi pasageri ce călătoresc alături de tine, unii sunt acolo încă de dinainte ca tu să urci, alţii urcă odată cu tine iar ceilalţi pe parcurs.De asemenea sunt pasageri care pot trece neobservaţi pe lângă tine în timp ce alţi pasageri ţi se cuibăresc în suflet.Celor ce trec neobservaţi pe lângă tine nu le simţi lipsa atunci când pleacă pe când ceilalţi îţi lasă un gol imens în suflet ca semn că au plecat.Pe măsură ce trenul ajunge la destinaţie pasagerii tot urcă şi coboară.Întrebarea este, tu laşi un gol în viaţa lor? Ei îţi vor simţi lipsa ? Îşi vor aminti de tine ca de o persoană bună, care sare mereu în ajutor, o persoană deschisă? Sau abia aşteaptă să pleci? Tu ce laşi în urma ta?
Destinaţia trenului e cerul, până acolo este un drum lung, aşa că haideţi să fim atenţi la modul în care călătorim.
Destinaţia trenului e cerul, până acolo este un drum lung, aşa că haideţi să fim atenţi la modul în care călătorim.
Cu siguranță oamenii care trebuie să fie lângă tine sunt, iar cei care vor o să găsească o cale să rămână! :)
ReplyDeletecum ramane cu cei care mor?
Deletene gandim prea mult la moarte, fii optimista !
DeleteImportant e să avem mereu caracterul cristic în noi ca să putem avea partea de acea destinație!
ReplyDeletecu totii lasam urme si amintiri in urma noastra...mai multe sau mai putine, mai rele sau mai bune. toata calatoria noastra inregistreaza diferite ritmuri de intelegere si cunoastere. in toata calatoria ne trudesc gandul si realitatea propriei predestinari si impuritatile vietii pamantene...in mare, in realitate, ne confruntam cu opusul mesajului "iubire de oameni", care este un laitmotiv al permanentei. insa singurul indreptar si calauzitor pentru intreaga calatorie este credinta.
ReplyDeletecum ramane cu cei care mor? pai asta e chiar simplu. ne rugam pentru ei si le pomenim numele. multumim Domnului pentru timpul petrecut cu ei. stii ca ne vom revedea cu ei intr-o dimensiune perfecta - cea a sufletelor.
ReplyDeleteUneori imi puneam si eu intrebarile astea,si in unele momente credeam ca nu le pasa deloc..dar sigur vor simti lipsa mai mult decat credem noi.Si ai perfecta dreptate in tot ce ai zis,cam asa poate fi descrisa,o clatorie cu trenul.
ReplyDeleteIn orice gara ar cobori cineva care sa intersectat cu viata noastra...ii ducem lipsa.Si mai stii cum se zice? In viata esti norocos chiar si atunci cand prinzi ultimul vagon din tren.
ReplyDeleteMi-a placut foarte mult comparatia .Toti lasam o amprenta pe timpul petrecut cu ceilalti , acum depinde de amprenta ramasa si aici ma refer la faptul ca noi decidem daca ceilalti ne simt doar lipsa sau daca si sufera dupa noi .
ReplyDeleteunii aleg din start calatoria spre pamant, nu spre cer.
ReplyDeleteCine nu se gandeste la moarte XutZu...
ReplyDeleteCel mai bine este sa fi imprevizibil..
ReplyDeleteam ajuns târziu astăzi pe la tine, poate şi pentru că preţ de câteva ceasuri m-am tot uitat pe geamul trenului, căutând cu privirea, prin gările prin care el a oprit, un chip care îmi este foarte drag. doar că nu a fost să vină în seara asta, dar poate va veni mâine.
ReplyDeletefrumoasă comparaţia dintre viaţă şi călătoria cu trenul. este important, fără îndoială, ceea ce laşi în urmă, ce însemni pentru ceilalţi. dar la fel de important este şi cu cine te însoţeşti în această lungă călătorie şi cât de frumoasă ştii să o faci (sau ştiţi să o faceţi).
:)Foarte frumos..
ReplyDeletetreb sa avem un caracter doar al nostru sa fim doar noi nici decum sa copiem alt caracter..si sa ridici mereu fruntea sa zambesti tragi aer in piept si mergi mai departe..si sigur o sa jungi al destinatie...
ReplyDeleteCat adevar ai spus in aceasta postare:)
ReplyDeleteViata este un risc carora multi ii pun capat din pacate..
ReplyDeleteNu toate calatoriile cu trenul sunt o placere.
ReplyDeletefrumoasa postare:)
ReplyDeletede luat aminte!...frumos ce ai scris!
ReplyDeleteCu siguranta fiecare intlanim persoane care ne ramane dragi in suflet!
ReplyDeleteai scris foarte frumos toti avem o destinatie si e important cum ajungem acolo
ReplyDeleteExcelenta comparatie! :)
ReplyDelete