Licurici, stralucesti?

                Se intuneca cu repeziciune afara iar bezna cuprinde intregul oras.Lumini pe nicaieri, si totusi un copil cu o caciulita alba pe cap, paseste cu pasi repezi pe drumul sumbru.Inghetat si singur, suspinand merge greoi cu pasi nesiguri caci nu vede prea bine si un fior de teama ii patrunde  intregul corp.O lumina cauta, dar totul e bezna...
                Povestioara aceasta are legatura cu sufletul nostru. De multe ori suntem intr-o bezna totala si nu stim incotro sa ne indreptam.Cautam o lumina, o sageata care sa ne indice drumul dar toti tac si ne spun:" fa cum crezi" sau alte cuvinte asemanatoare.Si totusi am vrea sa fie cineva acolo si sa ne spuna pe unde ar trebui sa mergem dar nu e nimeni.
               Ei bine pentru asta au fost inventati licuricii, dar nu cei micuti  care abia se vad, ci noi, oamenii .Noi trebuie sa fim niste licurici in noapte pentru cei din jurul nostru, sa-i indrumam si sa le fim alaturi.
               Deci, licurici, stralucesti? :)