Versetul zilei

Wednesday, February 10, 2016

Biblia are ceva aparte, îl are pe Dumnezeu


-Mama, vreau să am și eu Biblia mea.
-Dar avem o Biblie, de ce îți trebuie una a ta?
-Pentru că vreau să fie a mea. 

Cred că aveam vreo 12 ani când i-am cerut mamei mele să îmi cumpere o Biblie. Prietenele mele aveau propria lor Biblie, și voiam să am și eu. Are o copertă roz, e cu fermuar...și mi-am personalizat-o eu cum am vrut. Așa cum am mai spus cândva pe prima pagină am lipit hârtie colorată pe care am scris Dumnezeu o iubește pe Lavi.  Pe arunci scriam Lavi cu Y. Lavy. 

Ce mi-a venit azi să râd de mine. 

Ideea e că mama mi-a cumpărat o Biblie, propria mea Biblie și am fost așa fericită. Am început să o citesc. Oriunde găseam ceva ce mi se părea frumos, important, ceva ce voiam să țin minte subliniam cu o culoare.

Am luat Biblia aceea cu mine peste tot. La bunica, la tata, în vacanță, oriunde mergeam îmi luam Biblia și jurnalul cu mine. Nu puteam pleca fără ele. 

Pe la vârsta de 14 ani eu și Dumnezeu am avut prima noastră întâlnire și atunci am început să îmi pun întrebări, multe întrebări și am descoperit că Biblia îmi dădea răspunsurile. Am încercat să o citesc toată, spre rușinea mea încă nu am citit-o toată, mai am câteva cărți din Vechiul Testament. 

În liceu o dată au venit la mine acasă niște colege, iar eu am vrut să le arăt Biblia mea. Mie mi se părea extraordinar de frumoasă, cu toate culorile cu care subliniasem ce mi se păruse important, și cu personalizările de pe prima pagină.  Una dintre colege mi-a zis direct de față cu toată lumea că de ce am făcut Biblia așa, e Cuvântul lui Dumnezeu, îmi bat joc de El. M-am simțit prost. Nu voiam să îl supăr pe Dumnezeu, eu doar voiam să fac Biblia să conțină o parte din mine și să evidențiez cumva tot ce mi se pare important. Până la urmă nu am băgat-o în seamă, pentru că nu mi s-a părut că îmi bat joc de Cuvânt, ci dimpotrivă, mi-era mai drag. 

Într-o zi la biserică, țineam Biblia în mână și o mătușă de a mea (care e pur și simplu cea mai harnică mătușă care poate exista pe lume) mi-a zis la final că Biblia mea e murdară, cum ies în lume cu Biblia aia?  
M-a rănit. Și cred că mi-a rănit și Biblia. Am încercat să o șterg acasă dar tot așa rămânea. 

Astăzi am aceeași Biblie. E roz. Cine își alege o Biblie roz? Nu puteam să aleg și eu maro sau altă culoare? Nu, e roz. E un roz șters și puțin înegrit. Nu mai are strălucirea de altă dată. Unele pagini se desprind și nu arată chiar bine. Dar poartă ani și ani în spate. Cine o poate învinui?

Mă gândeam la un moment dat să îmi cumpăr alta, dar nu mă lasă sufletul. Asta e Biblia mea, am acolo tot ce mă interesează, de fiecare dată când am avut o zi grea, de fiecare dată când am căutat un gând de încurajare, o vorbă de la Dumnezeu, am răsfoit-o și am găsit alinare. Am subliniat totul. Cum aș putea să o dau uitării și să îmi iau alta?

Oricât de veche ar fi, oricâte de murdară sau ciudată pentru unii, aceea e Biblia mea, nu pot renunța la ea. E cea mai dragă carte a sufletului meu.

Eu citesc mult. Iubesc cărțile, dar pot spune cu sufletul împăcat că nici o carte nu va fi vreodată ca Biblia. Nu, Biblia are ceva aparte, îl are pe Dumnezeu.

P.S. Vă las o poză cu prima pagină a Bibliei mele. Voi aveți o Biblie doar a voastră? :)
P.S.2.  Nu am nici cea mai idee de ce i-am făcut marginile albastre... :D 

10 comments:

  1. Daaa, și eu am o Bibie tare colorată. :) Nu e roz, are coperțile negre, dar e subliniată în toate culorile și cu notițe pe margine, și nu aș schimba-o cu o Biblie nou-nouță.

    ReplyDelete
  2. Cu mare drag si mult curaj trec pe la tine straine drag :)

    Am si eu Biblie. Nu e la fel de colorata, dar este a mea. Coperta neagra, cu un verset scris de mama pe prima pagina si inauntru sute de foite cu notite :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mă bucur mult că treci cu drag pe la mine și că ai o Biblie a ta. :)

      Delete
  3. Eu am scris la sfarsitul Bibliei, pe paginile alea albe, cantecele care mi-au atins inima si am scris data cand Dumnezeu mi-a vorbit prin acea melodie :)). Prima data am avut un Nou Testament si eram prin clasa a 5a, era plinaaa de desene si subliniata cu pixuri colorate:))

    ReplyDelete
  4. Indiferent de culoare,vechime sau aspectul aparent al Bibliei,esentiala este asimilarea (consumarea) zilnica a Cuvântului,hrana (mana) indispensabila formarii,cresterii si dezvoltarii noii fapturi duhovnicesti,nascuta din apa si Duh,spre desavârsirea absoluta.(Deut.8:3)(Matei4;4)(Evrei4:12)
    Fiti binecuvântati.

    ReplyDelete
  5. Eu nu mai am prima mea biblie. Am dăruit-o cuiva care își dorea foarte mult o biblie. Ce e mai fain e că acea biblie o primisem la rândul meu când aveam vreo 10-11 ani. Și eu apucasem să colorez pasajele importante chiar în timpul orelor de religie la școală și colegii spuneau că nu e frumos. I-am lăsat în pace. Nici profesoara nu mi-a spus ceva atunci. Drept dovadă că era mai dezghețată la minte.

    Acum am o biblie normală, neagru, nici măcar fermoar sau repertoar nu are, dar e a mea :P

    ReplyDelete