Când nu mai poți tu, poate Dumnezeu

Sursă imagine: science.howstuffworks.com

Durerea ce ne cuprinde sufletul uneori e prea mare, prea grea de suportat.

Câteodată te trezești aplecându-te la pământ ca o frunză ușoară pe care o apleacă și o tulbură vântul după bunul său plac.
Câteodată nu mai poți fi puternic. Fiecare bucățică din tine îți strigă să renunți. Lumea îți spune că e posibil dar tu îți strigi că nu mai poți.

Tăcere. Când sufletul strigă în tine, când simți că nu mai ai aer, respiri lacrimi și te afunzi în necunoscut, în durere, ești singur.
Oamenii nu sunt acolo.
Ajungi la un moment dat la beculețul ce-ți luminează mintea și realizezi că de fapt unora pur și simplu nu le pasă, nu le-a păsat vreodată și nici nu le va păsa.

Simți că te spargi în mii de bucățele și nu are cine să te mai adune la loc. Nu mai suporți nici liniștea și nici durerea. Strângi din dinți, îți muști buzele numai ca să nu izbucnești mai tare în lacrimi. Ești singur, îți spui. Oftezi.
Ești gata să renunți, ești gata să te dai bătut și atunci, chiar atunci pe fundal se aude o voce: când nu mai poți tu poate Dumnezeu.

Doamne, Tu chiar poți?

Am scris versurile astea acum două zile, nu m-am hotărât să le public...dar azi în timp ce-i lăsam un comentariu cuiva mi-am dat seama că Dumnezeu chiar a putut.

În mine astăzi e o pace imensă. E o liniște în sufletul meu de care nu am mai avut parte de mult timp. Dintr-o dată mi-au sărit în ochi toate lucrurile frumoase pe care le am. Un zâmbet mare mi-a ocupat fața toată ziua. Am râs și acum zâmbesc.  M-am întrebat la un moment dat ce e cu mine azi, nu mi-am dat seama decât acum pe seară că Dumnezeu mi-a făcut inima să zâmbească.

Furtuna din sufletul meu s-a mutat afară. A bătut un vânt puternic, o rafală ce a aplecat până și copacii și a adus frigul în casă, a plouat și a fost urât.  La mine în suflet a fost pace.  Ce, oare s-a întâmplat azi?  E doar o coincidență?

Da, Dumnezeu poate. Mi-a răspuns. Mi-a arătat că poate.

Voi nu știți, dar eu eram aplecată la pământ, eram sleită de puteri și dintr-o dată mă văd că lupt, că cred, că sper. În ce? Nu știu exact dar știu că totul e bine și lucrurile vor merge minunat!

P.S.  Eu țin o cutiuță cu bilețele cu diferite citate, gânduri, alaltăieri când eram tristă am tras acel bilet : ”când nu mai poți tu poate Dumnezeu.”