Cerul le este făgăduit celor ce cred

Sursă imagine:drakewilliams.deviantart.com

Noi, oamenii  de cele mai multe ori avem impresia că ne câștigăm sufletul prin bunătate. Dacă facem fapte bune, dacă încercăm să fim corecți, sinceri, dacă iubim, atunci îl avem pe Dumnezeu, atunci putem ajunge în cer. Câți dintre voi ați gândit așa?

Mi-a pus cineva odată, această întrebare: ”Dacă Dumnezeu ar veni astăzi la tine și te-ar întreba de ce să îți dea voie să intri în cer, ce i-ai spune?”
Și am stat și m-am gândit și într-un final am răspuns, pentru că sunt copilul Lui și am făcut și fac tot ce îmi stă în putință să îl urmez, mai și cad...dar mă ridic.
Voi ce ați fi răspuns?
Ce vrea de fapt să zică răspunsul meu?
Păi, Doamne, nu mint, nu fur, nu fac aia și aia și aia. Eu încerc să iert, să fiu bună, să iubesc, să semăn cu Tine.

Biblia îmi răstoarnă răspunsul. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune altceva.

”Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept am voința să fac binele, dar n-am puterea să îl fac.” Romani 7: 18

”Căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” Romani 3: 23

Putem să facem noi totul. Putem să fim buni, putem să avem un suflet enorm de mare, adevărul este că faptele noastre bune nu valorează nimic. Oricât de mult fapte bune am face, oricât de mult ne-am dori să fim ca Isus, noi, singuri nu putem. 

Suntem păcătoși. Am fost născuți în păcat și nu putem schimba asta. Nu putem fi mântuiți prin faptele noastre. Cerul nu este a celor ce sunt buni. Cerul este acelor ce l-au primit pe Dumnezeu în inima lor. 

Noi suntem răi și păcătoși, dar Dumnezeu ne-a iubit ființa. Ne-a iubit și ne-a vrut în cer alături de El. De asta a murit Isus pentru noi. Și-a arătat dragostea pentru noi, și a devenit mijlocitorul și preotul nostru. Nu putem să ne eliberăm de păcate singuri, dar prin sacrificiul lui Isus, prin Cel ce a luat asupra Sa toate păcatele noastre, toată vina noastră putem fi liberi.  

Cerul le este făgăduit celor ce cred, celor ce îl primesc pe Isus în inima lor și își predau viața în mâinile Lui.
Nu te poți întâlni cu Dumnezeu și să rămâi la fel. Dacă te-ai întâlnit cu Dumnezeu și ai rămas la fel ceva nu e în regulă.

Și atunci cum ajungem în cer?
Trebuie să ne naștem din nou, asta ne spune Biblia. Să ne naștem din nou, să îl primit pe Hristos în inimă și să trăim împreună cu El.

”Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.” Romani 3:24

”Drept răspuns, Isus i-a zis: Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnzeu” Ioan 3: 3

”Nicodim I-a zis: Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, și să se nască? ” Ioan 3: 4

”Isus i-a răspuns: ”Adevărat, adevărat îți spun, că, dacă nu se naște  cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.”

Să te naști din nou înseamnă să te vezi păcătos, să vezi unde eșuezi și să îl lași pe Dumnezeu să intre în inima ta, să te prelucreze. Ești un om nou atunci când începi o viață cu Hristos, când îl ai în inima ta și păcatul nu mai locuiește în tine.

Cerul este darul lui Dumnezeu pentru tine, darul fără plată, tu nu trebuie să plătești nimic, Isus a plătit deja prețul. L-a costat scump, dar te-a iubit atât de mult încât a meritat. A renunțat la tot ca să îți câștige iubirea.
Nu trebuie decât să îți deschizi inima, să lași în urmă omul vechi și să te naști din nou ca și copil al lui Dumnezeu.