Prietenii erau totul

Sursă imagine: www.deviantart.ro

Nu mai pot da timpul înapoi, dar dacă aș putea aș schimba două lucruri. Știu că familia de multe ori nu e cum ne așteptăm și cum ne dorim să fie, știu că preferăm să ne refugiem în prieteni, dar peste ani ne vom da seama că familia rămâne pe când prietenii pleacă.
Astăzi dacă aș putea să dau timpul înapoi aș alege familia în defavoarea prietenilor.

Când am început să cunosc lumea nu l-am băgat pe Dumnezeu în seamă. Știam că El există și uneori chiar mă rugam, mergeam la biserică câteodată dar nu îl cunoșteam pe Dumnezeu și îmi pare rău. Îmi pare rău că nu l-am numit pe Dumnezeu Tată, mai devreme, îmi pare rău că am trăit o fracțiune din timpul meu fără El, dar ce minunat este că Dumnezeu m-a considerat mereu copilul Lui și nu m-a alungat niciodată. Putea să îmi zică: știi ceva, Lavinia, când Eu am fost acolo pentru tine tu nu ai dat nici măcar 2 bani pe mine, nu m-ai băgat în seamă așa că acum de ce apelezi la Mine? Vii la Mine pentru că ești singură? Te-au abadonat prietenii și brusc ți-ai amintit că exist? E prea târziu...

Putea să mă alunge, dar El m-a primit cu brațele deschise. Nu mi-a reproșat nimic, m-a iubit la fel de mult pe cât m-a iubit și înainte. El e Dumnezeu.

Mi-a dat șansa să îl cunosc și nu am să știu niciodată de ce, pentru că eu nu am meritat și nici nu voi merita vreodată această șansă.

Copilă fiind vedeam lumea pictată în culori, credeam că prietenii îmi pot avea sufletul și mă pot vedea așa cum sunt pe când familia era demodată. Mama nu mă înțelegea și nici tata. Ei nu puteau să fie în lumea mea. Sora mea avea timpul ei...dar prietenii, o, prietenii erau totul.

Cât m-am înșelat.

Astăzi o spun cu durere în suflet, familia nu va putea fi înlocuită niciodată de prieteni. Știu că prietenii par să înțeleagă totul și să fie acolo, prietenii sunt de o vârstă cu tine, ei caută doar tovarăși de drum, prietenii nu au experiența părinților tăi și nici nu îți poartă dragostea ce o au părinții tăi pentru tine.
Timpul va trece, tu vei crește și te vei uita la oamenii pe care cândva îi numeai prieteni, vei vedea că ei apucă fiecare pe alt drum, nici măcar nu îți vor mai vorbi.
Mama și tata îți vor da bani de mâncare, bani de școală, bani ca să ieși în lume. Îți vor oferi un acoperiș, o îmbrățișare. Mama, tata, frații tăi, oricât de imperfecți ar fi te vor iubi mereu. Vor avea grijă de tine așa cum vor ști ei să o facă.

Știu că ești adolescent și că prietenii îți fac cu mâna, te cheamă în lumea lor, dar nu-i izgoni pe părinții tăi, lasă-i să știe ce faci, cum ești, dă-le din timpul tău și ascultă-le sfatul căci mai târziu, prietenii vor pleca dar părinții tăi vor rămâne.