Cine sunt eu...

Sursă imagine: allpix.club

O licărire în vânt.
O frunză pe care o adie vântul după bunul său plac.
Un fluture ce trăiește doar o zi și apoi pleacă.
Un fir de păr ce cade și se rupe, iar apoi nu mai știe nimeni, nimic de el.
O adiere palidă de vânt, ce durează doar o clipă.
Un gând de dor.
Un fir de nisip de pe malul mării, pe care calcă picioarele trecătorilor.
O pată de noroi.
Un paragraf dintr-o carte, versul meu e, sunt ce sunt...un trecător.
O flacără pe care o stinge apa cu ușurință.
O floare ce poate fi ruptă și a cărei petale le bate vântul spre nicăieri.

Sunt un mare nimeni...dar Dumnezeu mă iubește, asta îmi e de ajuns.

Contează cu adevărat cine sunt eu, dacă în ochii Lui am meritat totul?

Contează că sunt mică, dacă pentru El sunt mare?
Contează că sunt săracă dacă în ochii Lui am cerul?
Contează că sunt tăcută, dacă El îmi ascultă inima?
Contează că sunt rea, dacă El vede că există ceva bun sădit de El în mine?
Contează că sunt prăfuită, dacă El mă curățește, și mă face un vas de cinste?
Contează că nu valorez nimic, dacă El a zis că valorez totul?
Contează?

Chiar contează?

Nu știu...dar acum mă simt un mare nimeni...