Ești omul meu de suflet!

Acesta este locul din spatele casei lui bunica. (Vara ar fi ieșit mai frumos, mai verde, dar poza e făcută într-o primăvară.)

Una dintre persoanele pe eu le admir este bunica mea.
Cred că abia ieșisem în lume când am întâlnit-o pentru prima oară pe bunica, eu nu îmi amintesc prea multe de atunci, dar am fost prima ei nepoată și cred că m-a iubit și mă iubește mult. Și eu o iubesc. Nu mi-aș putea imagina cum ar fi fost viața mea fără verile pe care le-am petrecut la ea acasă.

Iubesc acel loc. E un loc de vis. O curte mică dar frumoasă, o casă la care totul îmi este atât de familiar. Un loc superb în spatele casei, un câmp verde cu iarbă și cu flori.
Cele mai frumoase momente din viața mea s-au petrecut în curtea bunicii. Îmi amintesc și acum cum mă trezeam vara de dimineață și stăteam pe bancă, razele soarelui mă atingeau iar eu mă lăsam cuprinsă de amintiri...

Bunica m-a înțeles mereu. Mi-ar dorit binele și m-a încurajat.
Să te rogi, mi-a zis de multe ori cu ochii în lacrimi. Să nu te depărtezi de Dumnezeu.

Azi am vorbit cu ea la telefon. Tataia a avut niște probleme, a fost operat și are o infecție. Simțeam cum îi tremură glasul, se abținea să nu plângă. Mi-a zis că speră ca Dumnezeu să se îndure și de ei. I-am zis că sigur Dumnezeu se va îndura.

Nu am mai văzut-o pe bunica de vreo 2 ani și mi-e dor de ea și aș vrea din tot sufletul să pot merge acasă, să pot merge la ea dar tot nu reușesc...una dintre dorințele mele pentru anul 2016 a fost să o pot vedea pe bunica, să merg la ea, și sper ca Dumnezeu să mă ajute să o îndeplinesc.

E o femeie harnică. Chiar și la cei 70 și ceva, aproape 80 de ani ai ei încă are grijă de toate și face mâncare. Doamne, ce aș mânca acum ceva gătit de ea...
Tot timpul s-a preocupat pentru copii ei și le-a dat totul. Le-a trimis mâncare, chiar și celor care nu sunt în România. A făcut totul pentru ei.
Are un suflet bun.
Ea m-a învățat tabla înmulțirii. Ea mi-a spus o vorbă bună atunci când alții nu m-au înțeles. Ea mi-a luat mereu apărarea atunci când cineva mă judeca.

E bătrână, știu că într-o zi va pleca la cer dar nu pot să îmi închipui acea zi. Nu pot...nu știu ce m-aș face fără ea.

Bunica e una din bucuriile pe care le am în viața asta și am vrut să fie amintită pe blogul meu.

Te iubesc, bunica! Ești omul meu de suflet!