Iar nu e nimeni, dar cand a fost? Poate ca ma satur sa tot fiu perfecta ( nu ca as fi ) sa tot lupt pt anumite lucruri, si sa ma impart in 10 bucatele pentru ca sa le pot face altora pe plac. Poate ca macar odata am si eu nevoie de cineva care sa ma asculte, sa taca si asculte doar ce am de zis.Poate ca am prea multe rani deschise ca sa mai pot suporta.Poate ca un zambet nu e de ajuns ca sa aduca fericirea dupa el, si pacea in inima. Goluri, multe goluri, poate ca e nevoie de mai mult decat vorbe pentru a se putea umple.Nepasare. Asa e, asta e tot ce primesc.
Ti-am spus draga mea,nu esti obligata sa suporti absolut nimic! Esti prea buna si altii prea egoisti cu tine.
ReplyDeleteTe rog,si-am sa te mai rog pana ai sa intelegi: Daca nu-ti e bine intr-un loc,cu ceva,sau cineva,mai bine pleaca cand poti...nu te lega de ceva/cineva doar de teama...doar pentru a nu ramane singura.Singura n-ai sa fi niciodata.Tu ai spus-o''El va sterge orice lacrima[..]''.
Cu toţii primim acelaşi lucru, mereu. Un mare nimic.
ReplyDeleteP.S. Să-mi laşi un comentariu cu adresa de mail, vreau să te întreb ceva :)
cam toti cunoastem aceasta "nepasare"....
ReplyDeletedc lupti pt altcnv?cand poti lupta pt tine..vrei o cana de apa dute si iao nu le aduce altora (era un exemp) ..si dc nu te intrebi pe tine insuti ?.cel mai bun prieten al tau esti chiar tu ..
ReplyDeletePe mine uneori nepasarea oamenilor ma scoate din minti.Cineva spunea ca cel mai rau lucru pe care il poti face cuiva este sa il ignori total.Am avut momente in viata in care am avut de a face cu astfel de situatii si nu stiam ce atitudine sa iau:ma gandeam cu ce am gresit de sunt rasplatit astfel si ajunsesem aproape sa ma simt exact ca intr-un mormant,desi eram viu.M-am framantat mult sa gasesc o solutie,dar nu am gasit-o.Nemaistiind ce sa fac,mi-am indreptat pasii intr-o Biserica si m-am rugat la Dumnezeu pentru un semn,care,logic ca a venit!Asta se intampla dimineata,iar seara,uluit de ceea ce mi se intamplase,am uitat tot.Atat de bulversat am fost ca aproape dupa cinci zile mi-am adus aminte de starea in care fusesem pana in ziua respectiva.Mi-am dat apoi seama ca trebuie sa fac un efort mai mare sa cunosc oamenii din jurul meu,sa incerc sa fiu mai exigent cu ei(nu in sensul de a-i judeca,ci de a-i cantari mai mult),dar nu puteam asta,fiindca intai trebuia sa ma schimb pe mine mai mult,adica sa-mi impun alte standarde.Asa ca am inceput sa ma schimb pe mine.Si de atunci am cunoscut cateva persoane rare,iar starea de nepasare pe care o simteam din partea unora a disparut,pentru ca a fost inlocuita cu ceva mai bun din partea altora.Asta nu inseamna ca am devenit total nepasator cu ceilalti,dar nu ma mai consum atata, pentru ca am vazut ca SE POATE SI ALTFEL,adica OPUSUL:asta e lectia pe care am primit-o de la Dumnezeu!
ReplyDeleteUn gând bun și o duminică
ReplyDeletefrumoasă îți doresc!
Te pup scumpo!
Stii, e tipic, ai fost de treaba cu oamenii, iar ei s-au obisnuit cu asta si nu dau importanta, cu toate ca tu ai asteptari, cum e si normal !
ReplyDeleteOamenii sunt ca femeile, se indragostesc de cei mai marlani :)) si sunt cele mai bune prietene cu aia de treaba ! :))
p.s. ai putea fi mai nepasatoare, caci perfectiunea daca ar exista, oamenii de invidie ar scoate-o ca fiind imperfecta !
Alissu,
ReplyDeleteam inteles asta, >:D<:* dar sunt sigura ca nu e doar teama! Multumesc!
Adelici,
ai dreptate, cred ca ar trebui sa ne obisnuim cu asta.
roscata din vis,
asa este, din pacate.
Florea,
nu stiu, pentru ca asa sunt eu...
Florin Alexandru ,
multumesc pentru ai impartasit cu mine aceasta intamplare, ma bucur ca ai invatat lectia pe care ti-a dat-o Dumnezeu. Am sa tin minte!
Elena,
multumesc, si eu iti doresc la fel >:D<
Ioanide,
incerc sa fiu mai nepasatoare, chiar incerc, si merge...
te ascultam noi Lavi >:D< noi nu suntem nepasatori :*
ReplyDeleteAsta primesc şi eu. Doar că la mine nu merge chesia cu nepăsarea. Iar golul pe care îl am şi îl primesc de la ceilalţi alunecă înăuntrul meu si mă dărâmă.
ReplyDeleteTrist.
O zi (cât de cât mai) buna:*