Mai vorbeste-mi...

           Mai vorbeste-mi despre viata, mai spune-mi cat de amara si de frumoasa este si cum se aseamana cu povestile din copilarie si cu toate filmele in care exista farmec.Mai vorbeste-mi despre sinistra ei putere de a ne face muritori si slabi in fata razboiului ce-l purtam zilnic cu noi insine, in fata ispitei ce ne cuprinde mereu in umbra ei de intuneric si fara de iesire.

              Mai vorbeste-mi despre oameni, acele fiinte magnific de interesante care mereu dezamagesc si umbla pe 2 picioare crezand ca au drept la viata si ca sunt puternici cand de fapt sunt trecatori si fragili ca frunzele toamna, ce cad la o singura atingere.

              Mai vorbeste-mi despre Dumnezeu, despre cum e in controlul a tot ce se intampla la fel cum un scriitor obiectiv cunoaste totul la personajele lui.

              Mai vorbeste-mi despre orice are viata caci sunt asa interesata sa aflu tot ce cuprinde pamantul incat l-as intoarce cu susul in jos si l-as colinda pana la cealalta margine a lui. As reveni inapoi si m-as mai duce inca o data si tot nu ar fi de ajuns, dar mai vorbeste-mi totusi, poate asa voi invata sa traiesc in lumea junglei in care ne aflam astazi...Poate asa voi descoperi de ce inimile celor din jur sunt reci, de ce iarna nu mai are farmec, de ce Dumnezeu mai rabda si mai tace inca, de ce florile isi pierd din culoare, de ce lumina nu mai are suras, de ce se soarele se stinge, de ce dragostea apune?

...

Mai vorbeste-mi, nu te stinge, eu inca mai vreau sa aud...