O lumină...

Se vede parcă o lumină ,e capăt de tunel  şi mă îndrept timid spre ea, să o contopesc cu mine tare mult mi-aş dori, pentru că azi nu este timp de întuneric şi nici de lume rea.Azi nu este timp pentru dezamăgire şi nici pentru negativism, azi este timp numai pentru bucurie şi raze de soare. Vremea îmi surâde, îmi surâd şi eu şi-ncep să mă gândesc, de unde atâta rău? Doar bine azi vreau ca să primesc şi de ce aş permite lumii să mă agaţe de răutatea ei? De ce să tac şi să nu cânt? De ce să nu mă simt copil când asta sunt?
Şi oamenii mari şi sumbri ar putea să zămbească, dar ei nu vor, ei se adâncesc prea mult în gânduri şi probleme si uite aşa se duc, luând amarul dupa ei oriunde-n lume.
Se vede parcă  o lumină, e capăt de tunel, e o rază de soare şi-mi spune :" bună dimineaţa, sunt eu, tot clipa cea de ieri , doar că astăzi vreau să mă trăieşti altfel!"