Miros de primăvară

Străbat cerul cu  privirea şi peste tot în jurul meu văd cum izvorăşte natura din nou la viaţa.Şi poate nu ar mai fi aşa de uimitor dacă nu s-ar întampla la fel în fiecare an, poate că dacă viaţa nu şi-ar urma cursul ei din totdeauna nimic nu ar mai avea farmec.Dar, ciclul vieţii se învârte mereu în aceeaşi direcţie ca cea a ceasornicarului bătrân care nu oboseşte niciodată să tot ţopăie în tic-tac-uri şi să ne arate nouă celor vii cât este ceasul şi cât de repede trece timpul.
Şi poate că nici timpul nu s-ar mai putea măsura dacă nu ar fi avansat atât oamenii cu mintea lor plină de idei strălucite şi totuşi fără de folos.
În toate se caută o explicaţie logică, păcat însă că multe ne cam depăşesc. Cine ar putea spune de ce natura va renaşte şi în această primăvară? De ce cursul vieţii e aşa dificil cu multe semne de întrebare, de ce există viaţa şi de ce Creatorul tace? Miros de primăvară bate pe la fereastră, e ultimul din acest an, pentru că timpul lui apune repede la fel cum timpul iernii a apus în această lună de februarie.