Changes.Memories

Trecutul e o groapa cu amintiri, si daca apuci sa cazi in ea nu mai ai sanse sa te intorci, dar undeva tot ne ramane.
Si mai apoi cum as putea sa uit circumstantele si persoanele ce m-au ajutat sa ma schimb si sa ajung pana aici?
Cum as putea sa uit cum a lucrat Dumnezeu in viata mea?
  Cum as putea sa uit de "vechea eu" cea mult mai timida si mai naiva, cea mai plina de vise si de teama, cea care pe zice trece incepe sa dispara.Cum as putea sa uit acei oameni minunati ce mi-au spus: " eu cred in tine", " tot raul spre bine" "ne va fi dor".
Cum as putea sa-i uit pe cei ce si-au batut joc si au ras? Pe cei ce au fost totul...
Cum as putea sa uit locul unde am copilarit?  Si totusi nu as vrea sa ma intorc acolo.As vrea sa dispara cu totul. Sunt prea multe rani, si cred ca nu vor disparea niciodata.
Cum as putea sa uit cat rau ne-ai facut?
Astazi, cand trebuie sa privesc la viitor nu-mi vine a crede ca toate au fost candva de mult, pentru ca le simt ca si cum ar fi fost ieri. Am senzatia ca in curand voi incepe ceva nou si mi-e teama.Mi-e teama ca voi pierde iar tot ce am strans din greu.Mi-e teama ca inceputul va fi la fel ca cel dintai.Sunt ca o frunza ce trebuie sa se desprinda din copac pentru ca i-a venit timpul.
Sa ma las purtata de vant?
Stiu doar atat, oriunde plec si oricat ar fi de greu, il iau pe Dumnezeu cu mine, pentru ca El este motivul pentru care am ajuns pana aici, motivul pentru care am putere sa merg mai departe. Si nu-mi pasa de cei care mi-au spus ca sunt "obsedata" de El, de cei care au spus ca sunt " fanatica" pentru ca am vorbit despre El. Pentru ca Dumnezeu a fost si este motivul pentru care am decis sa scriu pe acest blog, motivul pentru care traiesc, pentru ca fara El as fi murit de mult. Si pentru El se merita sa scriu.